Monthly Archives - November 2017

Afectiuni ale cainilor si pisicilor cu botul turtit

Deseori cand ne plimbam prin parcuri unde sunt si catei ce fac parte din rasele Bulldog, Pug, Boxer, Boston Terrier, Pekinez sau Shih–tzu auzim: “Ce catel dragut! Uite ce botic are! Si ce ochi mari si frumosi! Ce caraghios e cand respira cu gura deschisa! Zici ca rade tot timpul!”

Este adevarat ca sunt foarte haiosi cu nasul lor turtit, dar aceasta remodelare influenteaza destul de mult stilul lor de viata, iar proprietarii acestora ar trebui sa cunoasca diversele afectiuni ale cainilor si pisicilor cu botul turtit si eventual riscurile carora sunt supuse animalutele lor.

In primul rand sa intelegem cu cine avem de a face! Cateii enumerati mai sus fac parte din grupul raselor brahicefalice. Termenul provine din limba greaca iar “brachy” inseamna scurt si “cephalic” inseamna cap. Selectiile in perfectionarea acestor rase au urmarit obtinerea unor exemplare cu maxilarul inferior dezvoltat proportional cu corpul iar maxilarul superior mai scurt.

Modificarile facute acestor catelusi pot determina (nu obligatoriu) cateva probleme de sanatate, insa daca le cunoastem si le prevenim putem avea o viata frumoasa si fericita alaturi de ei!

Sindromul brahicephalic este cunoscut sub denumirile “sindrom brahicephalic respirator” sau “boala congenitala obstructiva a tractului respirator superior” si se poate manifesta prin :

–      Stenoza de narine: atunci cand narile au orificiile foarte ingustate. Aceasta afectiune se poate remedia chirurgical. Este o interventie de chirurgie estetica, iar semnele de imbunatatire a respiratiei apar imediat, animalutele putand inspira mai mult aer pe nas. Operatia este de scurta durata, nu raman cicatrici, anestezia este inhalatorie-cel mai sigur tip de anestezie, iar refacerea dupa operatie dureaza maxim 10 minute.

–       Alungirea valului palatin: tesutul moale care separa cavitatea bucala de cea nazala formeaza niste falduri care ingreuneaza trecerea aerului si astfel apare respiratia dificila si zgomotoasa. Se poate interveni chirurgical prin indepartarea acestor falduri.

–      Eversarea sacilor laringieni: langa corzile vocale exista un tesut care proemina in interiorul traheei si astfel impiedica trecerea aerului. Se poate interveni chirurgical sau exista posibilitatea ca acesti saci laringieni sa isi reia pozitia anatomica dupa interventia de la valul palatin.

–       Stenoza traheala: traheea poate fi ingustata in anumite zone, iar acest lucru poate fi observat prin examen radiographic.

Una sau mai multe dintre aceste afectiuni determina aparitia unui efort foarte mare in a respire, iar volumul de aer inhalat si expirat este foarte mic. Atunci cand un animalut dintr-o rasa cu aceasta constitutie este in suferinta, poti observa respiratie accelerata, greoaie si zgomotoasa. De cele mai multe ori catelul respira cu gura deschisa. Dupa ce se joaca putin sau alearga oboseste si tine gatul intins pentru a inspira mai usor, tuseste sau da senzatia ca se inneaca. In cazurile grave mucoasele si limba devin violacee, animalul intra intr-o stare critica, iar daca nu se intervine de urgenta, medicamentos si cu oxigenoterapie se poate ajunge chiar la moarte.

O vizita la medicul veterinar in care sunt furnizate toate informatiile referitoare la catelul brahicefalic in diferite situatii (efort, caldura, somn), un consult general, analizele de sange si examenul radiografic pot oferi  date importante ce ne ajuta sa intervenim atunci cand este cazul.

Intoleranta la temperaturi ridicate, manifestata de cele mai multe ori prin  “gafait” poate fi un element amuzant, insa are ca substrat incercarea de a se racori ,stiut fiind faptul ca patrupezii nostri nu transpira. Termoreglarea la animalute se realizeaza prin inspirarea aerului rece care o data ajuns in pulmoni ajuta la “racirea” organismului, iar prin expiratie este eliminate aerul “cald”.

Supraincalzirea prin ventilatie insuficienta poate fi accentuata in cazul unui caine supraponderal. Mentine cainele in limitele normale de greutate, printr-o dieta adecvata si un program de miscare bine adaptat, altfel, aceste dificultati de respiratie putand duce si la probleme cardiace. Este bine sa le oferim pauze atunci cand ne jucam cu ei, sa evitam sa ii scoatem afara, atunci cand este foarte cald, sa le oferim spatii umbroase si racoroase si, bineinteles, apa proaspata la discretie.

Datorita botului turtit in zona de deasupra nasului apar falduri de piele in interiorul carora se poate acumula o cantitate crescuta de secretii grase sau oculare. Recomandam o toaleta zilnica in aceste regiuni deoarece umiditatea poate determina aparitia unor dermatite micotice sau bacteriene.

Modificarile aduse conformatiei capului la aceste rase implica o atentie deosebita si asupra ochilor. Acestia sunt mai proeminenti si astfel mai expusi traumatismelor. Un alt aspect ce trebuie mentionat aici este faptul ca la unii catei, pleoapele nu se inchid complet si astfel pot aparea conjunctivite sau leziuni corneene. Aceste efectiuni pot fi identificate in cadrul unui examen oftalmologic si apoi remediate.

O atentie deosebita trebuie acordata si dintilor. La aceste rase exista multe situatii in care dintii nu sunt aliniati corect, iar in spatiile create se pot acumula resturi alimentare ce in timp favorizeaza aparitia problemelor dentare. O igiena corespunzatoare poate preveni aceste afectiuni.

Cateii sunt foarte energici si curiosi, iar atunci cand sunt in lesa pot face miscari bruste in incercarea lor de a explora diverse locuri sau lucruri. Ar fi bine sa achizitionezi o zgarda lata sau un ham pentru a evita traumatismele la nivelul gatului.

Inca un lucru care trebuie stiut de proprietarii femelelor din rasele  brahicefalice este faptul ca de cele mai multe ori, in momentul fatarii acestea intampina dificultati in expulzare datorita comformatiei puilor si au nevoie de asistenta sau chiar cezariana.

Cainii din aceste rase sunt recunoscuti pentru devotamentul lor, s-ar juca toata ziua, sunt foarte iubitori si …pupaciosi. Pentru unii “ciudati’, pentru altii cei mai dragalasi, sunt niste caini superbi care ne pot face zilele frumoase!

Nu trebuie sa uitam insa de pisicute! Pisicile din rasele British Shorthair, Exotic Shorthair, Scotish Fold, Persian Cat sau Himalayan Cat pot dezvolta probleme asemanatoare pentru care, bineinteles, exista rezolvare.

 

Dr. Anda Dima – Vet Medical Center

Read more...

Apa cu sare: combinatie toxica pentru animale

Sarea, aliment frecvent utilizat de catre oameni, poate fi extrem de toxic pentru animale.

Utilizarea sarii pentru inducerea vomei la animale in situatii in care „credem ca a primit otrava” este doar un mit (asa cum este total contraindicat si administrarea laptelui in suspiciune de intoxicatie),  cu atat mai mult,  dupa administrarea a catorva lingurite, se poate ajunge cu usurinta la moarte.

Sa ne facem o idee despre ce inseamna asta.

1 lingurita de sare reprezinta echivalentul a 7,25 de grame de sare, iar 1 lingura de sare reprezinta echivalentul a 14,5 pana la 21,75 de grame de sare, in conditiile in care doza toxica letala la un caine este de 4 grame/kg. Spre exemplu, pentru un bichon de 5 kilograme,  1 singura lingura de sare cu apa poate reprezinta doza toxica letala.

Mortalitea in intoxicatia cu sare este extrem de crescuta.

Ca si manifestari clinice, pot aparea: voma, diaree, letargie, tremuraturi, sete, deshidratare. In cazuri severe: rigiditate  musculara, convulsii, insuficienta renala, soc  consecutiv pierderilor masive de fluide intracelulare, pana la moarte.

In momentul in care suspicionezi ca animalutul tau a ingerat un toxic sau l-a primit, nu ezita sa apelezi la un medic veterinar, inainte de a-i administra apa cu sare. Nu exista un tratament specific, medicatia utilizata fiind una simptomatica.

 

Autor: Dr. Simona Iliescu – Vet Medical Center

Read more...

Voma la pisici

Voma reprezinta expulzarea activa a continutului alimentar din stomac. Poate fi determinata de afectiuni ale stomacului, insa poate aparea ca semn clinic intr-o multitudine de alte boli si probleme.

Drept urmare, nu reprezinta o afectiune sau un diagnostic in sine. Pisicile au tendinta de a voma destul de usor, iar vomele ocazionale la o pisica sanatoasa nu reprezinta neaparat un semn ca ceva este in neregula. Dimpotriva, acest lucru este valabil mai ales in cazul in care materialul vomat este in mare parte blana. Este normal ca o pisica sa isi inghita parul atunci cand se spala, iar drept urmare sa vomite un ghem de blana in mod periodic.

Daca este ceva normal, atunci cat de grava poate fi voma?

Depinde de cauza care a determinat aparitia vomei la pisici. In cele mai multe cazuri de voma acuta, cand aceasta este prezenta timp de 2-3 zile, se rezolva destul de usor printr-un tratament simplu, fara sa se afle cauza determinanta. Voma severa sau cronica este mai grava. Poate sa duca la aparitia unor probleme secundare, ca de exemplu deshidratarea si modificarea nivelurilor electrolitilor (cum ar fi sodiul).

Voma poate fi determinata de usoare tulburari intestinale, ca atunci cand se ingera mancare stricata sau alte lucruri cu gust neplacut (insecte). Totusi, voma poate aparea si in cazul unor afectiuni mai grave, cum ar fi infectiile bacteriene sau virale, obstructie intestinala determinata de corpuri straine, obstructii urinare, boli hepatice sau cancer. Daca nu se trateaza, aceste boli pot determina aparitia unor complicatii foarte grave, inclusiv moartea.

Cum recunosc semnele vomei?

In prima faza, pisica poate prezenta stari de greata si o atitudine nelinistita, chiar usor speriata. Ar putea sa isi linga buzele, sa saliveze, si sa inghita in sec, de mai multe ori. Voma in sine presupune contractii energice ale muschilor abdominali, ducand la expulzarea de fluide, spuma sau alimente. Efortul puternic asociat vomei ar putea sa fie extrem de suparator pentru pisica.

Este foarte important sa putem diferentia aceasta de contractiile asociate tusei. In urma unui episod de tuse, pisicile pot produce un material spumos, pe care mai apoi il inghit. Cand tusesc, de obicei pisicile adopta o pozitie ghemuita, cu capul intins pe gat.

De asemenea, este important sa diferentiem voma de regurgitare, proces pasiv, asociat de obicei cu probleme ale esofagului. Cateva aspecte care ne ajuta sa facem diferenta intre cele doua ar fi:

  • Daca expulzarea continutului alimentar implica efort si contractii abdominale
  • Daca mancarea expulzata are forma de carnat
  • Daca mancarea expulzata este consumata din nou
  • Comportamentul ulterior fata de mancare sau apa

Ce reprezinta voma acuta?

Voma este acuta daca nu este prezenta de mai mult de 2-3 zile. Cel mai adesea, astfel de cazuri raspund foarte bine la un simplu tratament simptomatic. Iar cauza care a determinat aparitia vomei nu este clar stabilita. De obicei insa, este vorba despre factori relativ simpli, ca de exemplu ingestia de mancare alterata.

Intr-un numar mic de cazuri, este posibil sa fie nevoie de teste suplimentare, de un tratament specific sau de un tratament de sustinere agresiv. Asta se poate intampla daca voma este severa, determinand aparitia unor complicatii (de de exemplu, deshidratarea), sau pentru ca medical suspicioneaza ca voma ar putea avea la baza o cauza mai serioasa.

Ce implica tratamentul simptomatic al vomei acute?

In cazuri usoare de voma acuta, se recurge frecvent la tratrament simptomatic nespecific. Este posibil ca medicul tau veterinar sa iti recomande sa sistezi administrarea de hrana la pisicuta ta, pentru o perioada de timp care poate varia intre 6 si 24 ore. Dupa trecerea acestui interval, este probabil sa ti se recomande administrarea unei diete usor digerabile, in cantitati mici dar frecvente, constituita din mancare umeda si moale. De obicei, noi recomandam ca aceasta hrana sa fie reprezentata de orez fiert cu pui. Totusi, este important ca in aceasta perioada, pisica ta sa nu mai primeasca nimic altceva de mancare.

Apa ar trebui sa fie lasata la discretie, fiind importanta in prevenirea deshidratarii. Daca evolutia pisicii este favorabila, atunci se poate mari gradual cantitatea de mancare oferita la o masa, urmand ca dieta obisnuita sa fie reintrodusa pe parcursul a cateva zile.

In unele cazuri, este posibil ca medical tau veterinar sa iti recomande administrarea unor medicamente care sa previna voma si sa reduca inflamatia, ajutand astfel organismul in corectarea problemei.

Daca starea pisicutei tale nu se imbunatateste in urma tratamentului simptomatic, este probabil ca medicul tau veterinar sa faca schimbari in tratamentul ei si sa efectueze mai multe teste, pentru a evalua problema mai in profunzime.

Analize si tratament – cum se vor stabili?

Medicul tau veterinar va efectua un examen clinic complet, urmand sa stabileasca un plan de actiune pe baza istoricului pisicii tale, dar si a observatiilor sale. Exista anumite semne pe care si tu le poti urmari:

  • Daca pisica este apatica, letargica sau are febra
  • Daca pisica prezinta pofta de mancare
  • Daca s-au inregistrat pierderi in greutate
  • Daca s-a observant sange in voma (cateva firicele de sange proaspat pot fi normale, insa daca sangerarea continua sau cantitatea este mai mare, atunci este un semn ca ceva nu este in regula
  • Daca pisica prezinta semne de durere, in special in zona abdominala
  • Daca defecarea se face ca in mod normal sau daca pisica prezinta diaree sau constipatie
  • Care este frecventa si cantitatea vomitate
  • Ce raport exista intre voma si hranire
  • Daca voma prezinta culoare sau miros particulare
  • Cu ce anume este hranita pisica si daca a existat o modificare recenta in dieta acesteia
  • Daca pisica are acces la alte mancaruri sau substante
  • Daca i s-au efectuat alte tratamente sau a primit orice fel de suplimente
  • Daca alte pisici din aceeasi locuinta sunt sau nu afectate

La ce alte tratamente sau analize s-ar putea recurge?

Daca voma este severa sau medicul veterinar crede ca ar putea exista o problema mai grava (ca de exemplu, boli renale sau hepatice), este posibil sa fie nevoie de un tratament mai agresiv. Acesta ar putea implica spitalizare si administrarea fluidelor pe cale intravenoasa, atat pentru tratarea deshidratarii, cat si pentru corectarea eventualelor dereglari in nivelurile de electroliti. In anumite cazuri, ar putea fi necesar si un tratament injectabil pentru controlarea vomei.

In cazuri mai putin severe, ar putea sa ti se recomande un tratament pe care sa il urmezi acasa. Ar putea sa ti se solicite sa ii administrezi acasa pisicii tale fluide si solutii speciale, caz in care vei fi instruit in acest sens. Trebuie sa fii rabdator si sa administrezi cantitati mici la intervale frecvente. Daca pisica ta devine agresiva sau necooperanta in urma tratamentului acasa, contacteaza-ti medicul.

Exista posibilitatea sa ti se recomande efectuarea unor analize, mai ales in cazuri de voma cronica, sau daca pisica ta vomita de 2-3 saptamani, chiar daca voma este intermitenta iar in rest animalul are o stare generala buna. In aceste cazuri, este necesara determinarea cauzei din spatele vomei, pentru ca problema sa fie tratata in mod corespunzator. Metodele de diagnostic la care se recurge cel mai des sunt:

Analizele de sange pot evidentia semne de infectie, afectiuni renale sau hepatice, afectare tiroidiana, diabet si o multitudine de alte indicii care sa faciliteze un diagnostic.

Radiografiile pot evidentia anormalitati ale esofagului sau stomacului. Prin administrarea bariului, se pot identifica obstructii, tumori, ulcere, corpuri straine etc.

Endoscopia permite vizualizarea directa a stomacului, cat si recoltarea de probe pentru biopsie. Pentru aceasta procedura este nevoie de anestezie generala.

Laparatomia sau chirurgia exploratorie poate fi folositoare in anumite cazuri, mai ales cand exista suspiciunea unei obstructii sau cand este nevoie de prelevarea probelor biopsice. Laparatomie poate servi atat scop de diagnostic, cat si de tratament.

Odata stabilit diagnosticul, tratamentul potrivit poate include diete special, medicamente sau interventii chirurgicale.

 

Autor: Dr. Elizabeth Weiss– Vet Medical Center 

Read more...