Blog

Voma la pisici

Voma reprezinta expulzarea activa a continutului alimentar din stomac. Poate fi determinata de afectiuni ale stomacului, insa poate aparea ca semn clinic intr-o multitudine de alte boli si probleme.

Drept urmare, nu reprezinta o afectiune sau un diagnostic in sine. Pisicile au tendinta de a voma destul de usor, iar vomele ocazionale la o pisica sanatoasa nu reprezinta neaparat un semn ca ceva este in neregula. Dimpotriva, acest lucru este valabil mai ales in cazul in care materialul vomat este in mare parte blana. Este normal ca o pisica sa isi inghita parul atunci cand se spala, iar drept urmare sa vomite un ghem de blana in mod periodic.

Daca este ceva normal, atunci cat de grava poate fi voma?

Depinde de cauza care a determinat aparitia vomei la pisici. In cele mai multe cazuri de voma acuta, cand aceasta este prezenta timp de 2-3 zile, se rezolva destul de usor printr-un tratament simplu, fara sa se afle cauza determinanta. Voma severa sau cronica este mai grava. Poate sa duca la aparitia unor probleme secundare, ca de exemplu deshidratarea si modificarea nivelurilor electrolitilor (cum ar fi sodiul).

Voma poate fi determinata de usoare tulburari intestinale, ca atunci cand se ingera mancare stricata sau alte lucruri cu gust neplacut (insecte). Totusi, voma poate aparea si in cazul unor afectiuni mai grave, cum ar fi infectiile bacteriene sau virale, obstructie intestinala determinata de corpuri straine, obstructii urinare, boli hepatice sau cancer. Daca nu se trateaza, aceste boli pot determina aparitia unor complicatii foarte grave, inclusiv moartea.

Cum recunosc semnele vomei?

In prima faza, pisica poate prezenta stari de greata si o atitudine nelinistita, chiar usor speriata. Ar putea sa isi linga buzele, sa saliveze, si sa inghita in sec, de mai multe ori. Voma in sine presupune contractii energice ale muschilor abdominali, ducand la expulzarea de fluide, spuma sau alimente. Efortul puternic asociat vomei ar putea sa fie extrem de suparator pentru pisica.

Este foarte important sa putem diferentia aceasta de contractiile asociate tusei. In urma unui episod de tuse, pisicile pot produce un material spumos, pe care mai apoi il inghit. Cand tusesc, de obicei pisicile adopta o pozitie ghemuita, cu capul intins pe gat.

De asemenea, este important sa diferentiem voma de regurgitare, proces pasiv, asociat de obicei cu probleme ale esofagului. Cateva aspecte care ne ajuta sa facem diferenta intre cele doua ar fi:

  • Daca expulzarea continutului alimentar implica efort si contractii abdominale
  • Daca mancarea expulzata are forma de carnat
  • Daca mancarea expulzata este consumata din nou
  • Comportamentul ulterior fata de mancare sau apa

Ce reprezinta voma acuta?

Voma este acuta daca nu este prezenta de mai mult de 2-3 zile. Cel mai adesea, astfel de cazuri raspund foarte bine la un simplu tratament simptomatic. Iar cauza care a determinat aparitia vomei nu este clar stabilita. De obicei insa, este vorba despre factori relativ simpli, ca de exemplu ingestia de mancare alterata.

Intr-un numar mic de cazuri, este posibil sa fie nevoie de teste suplimentare, de un tratament specific sau de un tratament de sustinere agresiv. Asta se poate intampla daca voma este severa, determinand aparitia unor complicatii (de de exemplu, deshidratarea), sau pentru ca medical suspicioneaza ca voma ar putea avea la baza o cauza mai serioasa.

Ce implica tratamentul simptomatic al vomei acute?

In cazuri usoare de voma acuta, se recurge frecvent la tratrament simptomatic nespecific. Este posibil ca medicul tau veterinar sa iti recomande sa sistezi administrarea de hrana la pisicuta ta, pentru o perioada de timp care poate varia intre 6 si 24 ore. Dupa trecerea acestui interval, este probabil sa ti se recomande administrarea unei diete usor digerabile, in cantitati mici dar frecvente, constituita din mancare umeda si moale. De obicei, noi recomandam ca aceasta hrana sa fie reprezentata de orez fiert cu pui. Totusi, este important ca in aceasta perioada, pisica ta sa nu mai primeasca nimic altceva de mancare.

Apa ar trebui sa fie lasata la discretie, fiind importanta in prevenirea deshidratarii. Daca evolutia pisicii este favorabila, atunci se poate mari gradual cantitatea de mancare oferita la o masa, urmand ca dieta obisnuita sa fie reintrodusa pe parcursul a cateva zile.

In unele cazuri, este posibil ca medical tau veterinar sa iti recomande administrarea unor medicamente care sa previna voma si sa reduca inflamatia, ajutand astfel organismul in corectarea problemei.

Daca starea pisicutei tale nu se imbunatateste in urma tratamentului simptomatic, este probabil ca medicul tau veterinar sa faca schimbari in tratamentul ei si sa efectueze mai multe teste, pentru a evalua problema mai in profunzime.

Analize si tratament – cum se vor stabili?

Medicul tau veterinar va efectua un examen clinic complet, urmand sa stabileasca un plan de actiune pe baza istoricului pisicii tale, dar si a observatiilor sale. Exista anumite semne pe care si tu le poti urmari:

  • Daca pisica este apatica, letargica sau are febra
  • Daca pisica prezinta pofta de mancare
  • Daca s-au inregistrat pierderi in greutate
  • Daca s-a observant sange in voma (cateva firicele de sange proaspat pot fi normale, insa daca sangerarea continua sau cantitatea este mai mare, atunci este un semn ca ceva nu este in regula
  • Daca pisica prezinta semne de durere, in special in zona abdominala
  • Daca defecarea se face ca in mod normal sau daca pisica prezinta diaree sau constipatie
  • Care este frecventa si cantitatea vomitate
  • Ce raport exista intre voma si hranire
  • Daca voma prezinta culoare sau miros particulare
  • Cu ce anume este hranita pisica si daca a existat o modificare recenta in dieta acesteia
  • Daca pisica are acces la alte mancaruri sau substante
  • Daca i s-au efectuat alte tratamente sau a primit orice fel de suplimente
  • Daca alte pisici din aceeasi locuinta sunt sau nu afectate

La ce alte tratamente sau analize s-ar putea recurge?

Daca voma este severa sau medicul veterinar crede ca ar putea exista o problema mai grava (ca de exemplu, boli renale sau hepatice), este posibil sa fie nevoie de un tratament mai agresiv. Acesta ar putea implica spitalizare si administrarea fluidelor pe cale intravenoasa, atat pentru tratarea deshidratarii, cat si pentru corectarea eventualelor dereglari in nivelurile de electroliti. In anumite cazuri, ar putea fi necesar si un tratament injectabil pentru controlarea vomei.

In cazuri mai putin severe, ar putea sa ti se recomande un tratament pe care sa il urmezi acasa. Ar putea sa ti se solicite sa ii administrezi acasa pisicii tale fluide si solutii speciale, caz in care vei fi instruit in acest sens. Trebuie sa fii rabdator si sa administrezi cantitati mici la intervale frecvente. Daca pisica ta devine agresiva sau necooperanta in urma tratamentului acasa, contacteaza-ti medicul.

Exista posibilitatea sa ti se recomande efectuarea unor analize, mai ales in cazuri de voma cronica, sau daca pisica ta vomita de 2-3 saptamani, chiar daca voma este intermitenta iar in rest animalul are o stare generala buna. In aceste cazuri, este necesara determinarea cauzei din spatele vomei, pentru ca problema sa fie tratata in mod corespunzator. Metodele de diagnostic la care se recurge cel mai des sunt:

Analizele de sange pot evidentia semne de infectie, afectiuni renale sau hepatice, afectare tiroidiana, diabet si o multitudine de alte indicii care sa faciliteze un diagnostic.

Radiografiile pot evidentia anormalitati ale esofagului sau stomacului. Prin administrarea bariului, se pot identifica obstructii, tumori, ulcere, corpuri straine etc.

Endoscopia permite vizualizarea directa a stomacului, cat si recoltarea de probe pentru biopsie. Pentru aceasta procedura este nevoie de anestezie generala.

Laparatomia sau chirurgia exploratorie poate fi folositoare in anumite cazuri, mai ales cand exista suspiciunea unei obstructii sau cand este nevoie de prelevarea probelor biopsice. Laparatomie poate servi atat scop de diagnostic, cat si de tratament.

Odata stabilit diagnosticul, tratamentul potrivit poate include diete special, medicamente sau interventii chirurgicale.

 

Autor: Dr. Elizabeth Weiss– Vet Medical Center 

Share this post